„Chipul lui Dumnezeu” în om: o realitate fizică și spirituală?

Însemnătatea conceptului creării omului după „Chipul lui Dumnezeu”

            Acest studiu are ca obiect de cercetare spusele lui Elohim din Gen. 1:16-17 a realității că omul a fost creat „după Chipul Dumnezeirii” și „după asemănarea Dumnezeirii” (Gen. 1:26-27). Întrebarea care a fost ridică de milenii întregi se rezumă astfel: „Ce reprezintă realitatea că omul a fost creat „după Chipul și asemănarea Dumnezeirii”?

            În acest punct se bifurcă interpretări precum: 1) „chipul lui Dumnezeu” se referă la partea spirituală și 2) „chipul lui Dumnezeu” se referă la partea exterioară a omului.[1]

Prin această lucrare se dorește să se analizeze ambele interpretări și în cele din urmă să fie prezentate concluzii obiective, chiar dacă se va naște a treia interpretare 3)  oare „chipul lui Dumnezeu” se referă atât la partea spirituală a omului, cât și la partea exterioară a ființei umane?

            Premisele care influențează subiectiv anumite cercetări împiedică o cercetare obiectivă, prin urmare, în această lucrare se dorește ca premisele însușite anterior să fie lăsate deoparte și pe baza Bibliei și a Spiritului Profetic să se ofere premise noi și în final, pe baza informațiilor oferite de Cuvântul lui Dumnezeu să se contureze concluzii clare și obiective.

            În acest studiu nu se dorește să se înțeleagă că autorul acestei lucrări așază scrierile lui White la nivelul de superioritate față de Scriptură. În continuare, studiul va debuta cu ce date ne oferă Ellen pentru acest subiect, și ulterior se vor analiza acele date furnizate de Scriptură. Prin această ordine, mai întâi White și ulterior, Scriptura nu se dorește a se înțelege că Biblia nu este primordială pentru autor, ci se apelează la această ordine pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra acestui subiect.

            Primul citat care va fi analizat se găsește în carte Patriarhi și Profeți, Ellen G. White:

Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfățișarea exterioară, cât și în caracter. Numai Hristos singur este „întipărirea Ființei” (Evr. 1,3) Tatălui; omul însă a fost făcut „după chipul” lui Dumnezeu. Natura sa era în armonie cu voința lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să înțeleagă lucrurile dumnezeiești. Sentimentele sale erau curate; apetitul și pasiunile lui erau sub controlul rațiunii. El era sfânt și fericit, purtând chipul lui Dumnezeu și fiind în perfectă ascultare de voința Sa.[2]

               Prorocul Ellen White fiind inspirată de Duhul Sfânt oferă câteva direcții în înțelegerea conceptului de „Chipul lui Dumnezeu” sau ce semnifică că omul (Adam) a fost creat/conceput după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.

            În primul rând, autorul White oferă o dublă imagine sau o dublă înțelegere asupra acestui conceput: „Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfățișarea exterioară, cât și în caracter”.[3] În acest punct al cercetării se ridică o întrebare pertinentă: „Ce înseamnă a purta chipul lui Dumnezeu atât în a) „înfățișare exterioară”, cât și b) „și în caracter”?

            În al doilea rând, contextul proxim ajută obiectului cercetării să identifice ce înseamnă partea de „lăuntrică/caracter”, dar și partea „înfățișării exterioare”. În continuarea enunțului oferit de White, „Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfățișarea exterioară, cât și în caracter”,[4] Ellen prezintă prima fațetă a asemănării „chipului lui Dumnezeu” fiind în atenție caracterul omului, înșiruind câteva caracteristici lăuntrice precum: (1)„mintea sa (a omului) era capabilă să înțeleagă lucrurile dumnezeiești”, (2)„sentimentele sale erau curate”,  (3) „apetitul și pasiunile lui (ale omului) erau sub controlul rațiunii”, (4) „el (omul) era sfânt și fericit” și acum Ellen oferă cheia interpretării: „purtând chipul lui Dumnezeu”[5] Însă, White nu-și oprește argumentația sa doar la acest punct etic/moral/spiritual, ci oferă o listă destul de bogată arătând și fațeta fizică a asemănării și creării omului după „chipul lui Dumnezeu” precizând:

Când a ieșit din mâna Creatorului său, omul avea o statură impozantă și o simetrie perfectă. Înfățișarea lui purta amprenta sănătății și strălucea de viață și de sănătate. Înălțimea staturii lui Adam era mult mai mare decât a oamenilor care locuiesc astăzi pe pământ. Eva era puțin mai mică în statură; totuși înfățișarea ei era plină de frumusețe. Perechea fără păcat nu purta niciun veșmânt artificial; ei erau îmbrăcați cu un acoperământ de lumină și slavă, așa cum poartă îngerii. Atâta vreme cât au trăit în ascultare de Dumnezeu, acest acoperământ de lumină a continuat să-i înveșmânteze.[6]

               În acest punct al cercetării se poate observa „echilibrul profetic” pe care White ni-l prezintă în înțelegerea conceptului „creați după Chipul lui Dumnezeu”. Anterior s-au prezentat acele date furnizate de autor (White) pentru a înțelege ce înseamnă crearea omului după chipul lui Dumnezeu în latura caracterului, însă, Ellen ne prezintă în același context și latura fizică a asemănării cu Dumnezeu. Adverbul de timp „când” oferă imaginea clară a momentului proxim când Adam a fost creat, iar atunci când a fost creat Adam era de (1) „o statură impozantă”, (2) „simetrie perfectă”, (3) „erau îmbrăcați cu un acoperământ de lumină și slavă, așa cum poartă îngerii”.  Toate aceste elemente oferă dovezi pertinente pentru  înțelegerea conceptul creării omului „după chipul lui Dumnezeu” într-o dimensiune bilaterală: atât parte spirituală, morală, etică, dar și parte fizică.

            În textul propus pentru cercetare din Gen. 1:16-17 sunt demne de remarcat doi termeni în limba română sau două cuvinte din limba ebraică: a) „după chipul Nostru”/ „chipul” sau în ebraică termenul este țélem și b) „după asemănarea Noastră”/ „asemănare” sau termenul ebraic este dəmuth.

            În primă instanță, cei doi termeni ebraici sunt sinonimi.[7] Teologi timpurii precum Origen, Irineu au făcut o diferență între cei doi termeni.[8] Primii părinți ai bisericii au făcut o distincție între cei doi termeni, primul reprezentând partea fizică și al doilea partea spirituală, dar această presupoziție nu oferă credibilitate deoarece cei doi termeni se referă în mod direct la aspectul fizic,[9] dar în același timp se referă și la partea spirituală care intră sub incidența acestor termeni din Gen. 1:16-17: „chipul/ Țélem” și asemănăre/ Dəmuth”. În continuare se vor studia acești termeni astfel încât să se ofere concluzii clare în privința semnificației originare a termenilor.

  1. Țélem sau „după chipul Nostru”[10]

Țélem (chip) înseamnă și „model” sau „înfățișare”[11] adică, acest model sau înfățișare înseamnă o reprezentare pictată sau sculptată în două sau trei dimensiuni.[12] O altă traducere sau însemnătate a termenului ebraic înseamnă „imagine” sau „asemănare”,[13] adică ceea ce servește ca model, exemplu.[14] Gen. 5:3 oferă o imagine luminătoare pentru studiul de față: „La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui și i-a pus numele Set”.

Prin precizarea că Adam „a născut” poate însemna că Adam „a creat” pe fiul său datorită împuternicirii divine de a procrea (vezi Gen. 2:28). Ce înseamnă că Adam a „născut un fiu după chipul și asemănarea lui”? Autorul cărții, Moise, folosește, atât în Gen. 1:26  termenii țélem și dəmuth., cât și în Gen. 5:3 pentru a arăta că țélem și dəmuth sunt sinonimi[15], dar și realitatea că se referă la partea exterioară, dar și interioară (caracter) a creării. Spre exemplu: din omul Adam au ieșit doi copii: Cain și Abel, unul dintre ei avea un temperament mai vulcanic, fiind rebel (Cain), însă, din același Adam a ieșit și Abel care era opusul fratelui său. Un copil poate moșteni de la un părinte un anumit temperament, unul poate fi extrovertit, dar celălalt poate fi introvertit, însă, ceea ce este cert constă ca în partea exterioară sau fiziologică, copiii sunt creați după „modelul Divin” având două mâini, doi ochi, o gură, două picioare. În urma acestei analize se ridică o întrebare: „Ce presupunea că Set a fost născut/„creat” după chipul și asemănarea lui Adam?” Că atât partea fizică, dar și partea lăuntrică, emoțională au fost transmise lui Set.

  1. Dəmuth sau „după asemănarea Noastră”

La începutul acestei lucrări s-a menționat faptul că cei doi termeni ebraici sunt sinonimi, prin urmare, și dəmuth înseamnă  a) „model”[16]. Același termen din Gen. 1:26 apare și în 2 Împ. 16:10. Ahaz oferă un model după care să creeze Urie un altar Domnului, dar același termen mai înseamnă și  b) „formă”, (vezi Ezh. 1:22, 1:16, 1:5, 1:10, 10:10),[17] aceste definiții oferă direcția de interpretare arătând spre partea exterioară a creării omului după chipul lui Dumnezeu, cât și în partea lăuntrică: spirituală, etică, morală.

Imaginile prezentate de către profeții Domnului în urma viziunilor divine sunt doar cu scop didactic, iar acest lucru înseamnă ca imaginile din Ezc. 1 și Apoc. sunt doar cu scop didactic nu și realități punctiforme în timp și spațiu,[18] cu alte cuvinte aceste imagini oferite prin intermediul vedeniilor sunt doar niște „forme” ale realității astfel încât omul să poată înțelege mesajul care se dorește a fi transmis.

În urma acestei scurte analize, care nu este nici pe departe cea mai complexă, dar așază înaintea cercetătorului o imagine „bilaterală” a creării omului „după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu”. Prin această concluzie rezultată în urma cercetării nu se dorește a-L limita pe Dumnezeu sugerând că El are o formă pe care o reflectă ca „într-o asemănare” în chipul uman. Dumnezeu nu este limitat nici de timp, nici de spațiu și nici de forma fizică, dar în același timp, Dumnezeu S-a descoperit omului în diferite imagini/forme și acest aspect este o dovadă că El nu este limitat de înfățișarea exterioară.

În istoria lumii, Dumnezeu S-a arătat, în primă instanță, lui Adam și Evei care erau creați după „chipul divin” și se „asemănau” cu Dumnezeu exact față către față. Cred că dialogul din grădina Eden dintre Dumnezeu și Adam (vezi Gen. 3:7-12) este relevator pentru a înțelege că omul prezintă o asemănare atât exterioară, cât și interioară cu Dumnezeu. Deoarece primele capitole ale creației nu pot fi spiritualizate fiindcă ele sunt fapte reale, istorice și punctiforme în istoria Universului conduc la concluzia că expresiile: „glasul Domnului”, „Dumnezeu umbla prin grădină în răcoarea zilei”, „față Domnului” oferă credibilitate a unui Dumnezeu nelimitat de timp, spațiu, formă, dar în același timp acționând în timp, spațiu și având o formă pe care El a întipărit-o în actul creării omului.

Prin acest articol nu se dorește să se înțeleagă că autorul respinge realitatea că Dumnezeu (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) este Duh (Ioan 4:24), adică Dumnezeu este spiritual în ființarea SA, dar în același timp se dorește să se înțeleagă că Dumnezeu este real și literal în ființarea Sa divină, ci nu doar spiritual, duh.[19] Atât  Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt duh, dar Ele sunt și Persoane reale, literale.[20] Existența unui Dumnezeu ireal, impersonal, fără trup și fără mădulare este de sorginte filosofică grecească[21] ce Îl proiectează pe Dumnezeu ca fiind fără trup, imaterial, impersonal, ceea ce conduce la o poziție fermă din partea primilor adventiști timpurii prezentându-L pe Dumnezeu pe baza Scripturii având „formă” și „mădulare”.[22]

Prorocul Ellen White oferă descrierea unei viziuni pe care a avut-o despre realitatea unui Dumnezeu real, personal cu trup și mădulare în cartea Scrierile timpurii ale lui Ellen G. White,[23] unde relatează că a văzut „un tron și pe el stăteau Tatăl și fiul. M-am uitat la fața lui Isus și am admirat persoana Lui plăcută. Nu puteam să privesc persoana Tatălui, pentru că un nor de lumină minunată Îl acoperea. L-am întrebat pe Isus dacă Tatăl Lui avea o formă asemănătoare cu a Lui. El a spus că da, dar că nu puteam să Îl privesc, pentru că, a zis El, „dacă ai privi o singură dată slava Lui, ai înceta să mai exiști”[24]

Un al doilea citat oferit de White care este revelator pentru cercetare este cel din Scrierile timpurii:[25]\

L-am văzut pe bunul Isus în persoană. L-am întrebat dacă Tatăl Lui era o persoană și dacă avea o formă asemănătoare cu a Lui. El mi-a spus: „Eu sunt imaginea exactă a persoanei Tatălui Meu.[26]

Aceste pasaje arată în mod clar realitatea unui Dumnezeu real, personal fiind prezentat ca având trup și formă. Aceste pasaje demonstrează că avem un Dumnezeu care este iubitor, aproape de oameni, este lângă oameni, este real și personal astfel încât se înlătura concepții filosofice grecești precum că „Dumnezeu nu ar avea trup și nici mădulare”.[27] Prin urmare, realitatea conceptului creării „omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” arată atât latura fizică, cât și partea spirituală.


[1] Millard J. Erickson, Christian Theology (Baker Book House Company, one volume edition, United States of America, 1985), p. 500. Pentru mai multe informații despre ce înseamnă „partea fizică” și partea spirituală” consultă p. 498-512 din Millard J. Erickson, Christian Theology.

[2] Ellen G. White, Patriarhi și Profeți, Ed. Viață și sănătate, București, p. 30. (versiunea electronică)

[3] Ibid.

[4] Ibid.

[5] Ibid.

[6] Ibid.

[7] Florin Lăiu, Academia Oswald Galid, Online 08.2021: (https://florinlaiu.com/chipul-si-asemanarea-lui-dumnezeu/?fbclid=IwAR1J1HouuQAjArivsau_TG_O5lfPaHNU03Ew3aLQSyLbD49UG7gr6Af9CAE) vezi și Millard J. Erickson, Christian Theology (Baker Book House Company, one volume edition, United States of America, 1985), p. 501.

[8] Millard J. Erickson, Christian Theology , p. 500-501.

[9] Florin Lăiu, Academia Oswald Galid, Online 08.2021: (https://florinlaiu.com/chipul-si-asemanarea-lui-dumnezeu/?fbclid=IwAR1J1HouuQAjArivsau_TG_O5lfPaHNU03Ew3aLQSyLbD49UG7gr6Af9CAE).

[10] Precizarea adăugirii expresiei „parte bărbătească și parte femeiască” arată o distincție clară între partea lăuntrică, spirituală și partea exterioară, înfățișarea omului. Se poate referi la partea spirituală faptul că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, parte bărbătească și parte femeiasca? Cred că răspunsul este de la sine înțeles. Gen. 5:3 întărește această idee arătând că Moise folosește aceeași termeni ca și în Gen. 1:26, dar în Gen. 5:3 crearea după chipul și asemănarea lui Adam nu se referă la partea spirituală în exclusivitate.

[11] James Swanson, Dictionary of Biblical Languages with Semantic Domains : Hebrew (Old Testament) (Oak Harbor: Logos Research Systems, Inc., 1997).

[12] Ibid.

[13] James Swanson, Dictionary of Biblical Languages with Semantic Domains : Hebrew (Old Testament) (Oak Harbor: Logos Research Systems, Inc., 1997).

[14]Ibid.

[15] Florin Lăiu, Academia Oswald Galid, Online 08.2021: (https://florinlaiu.com/chipul-si-asemanarea-lui-dumnezeu/?fbclid=IwAR1J1HouuQAjArivsau_TG_O5lfPaHNU03Ew3aLQSyLbD49UG7gr6Af9CAE) vezi și Millard J. Erickson, Christian Theology (Baker Book House Company, one volume edition, United States of America, 1985), p. 501.

[16] Ludwig Koehler et al., The Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament (Leiden;  New York: E.J. Brill, 1999), 226.

[17] Ibid.

[18] Florin Lăiu, Academia Oswald Galid, Online 08.2021: (https://florinlaiu.com/chipul-si-asemanarea-lui-dumnezeu/?fbclid=IwAR1J1HouuQAjArivsau_TG_O5lfPaHNU03Ew3aLQSyLbD49UG7gr6Af9CAE).

[19] Trinitatea în lumina Revelației (București,: Ed. Viață și sănătate, 2007), p. 300.

[20] Pentru mai multe informații privind o perspectivă asupra unui Dumnezeu fizic, literal în contrast cu anumite perspective spiritualiste asupra ființării lui Dumnezeu analizează Trinitatea în lumina Revelației(București,: Ed. Viață și sănătate, 2007), p. 295-310.

[21] Ibid,. 298.

[22] Ibid,. 300. Texte precum cele din Exod 24:9-11; 33:20-23, Ioan 1:18, Evrei 1:1-3 dovedesc realitatea unui Dumnezeu real, personal, cu trup și mădulare.

[23] Ellen G. White, Scrierile timpurii ale lui Ellen G. White, (Washington: Review and Herald, 1882, 1945), p. 45.

[24] Trinitatea în lumina Revelației(București,: Ed. Viață și sănătate, 2007), p. 300, vezi și Ellen G. White, Scrierile timpurii ale lui Ellen G. White, (Washington: Review and Herald, 1882, 1945), p. 45.

[25] Ellen G. White, Scrierile timpurii, p. 77, vezi și Trinitatea în lumina Revelației(București,: Ed. Viață și sănătate, 2007), p. 300.

[26] Ibid.

[27] Trinitatea în lumina Revelației(București,: Ed. Viață și sănătate, 2007), p. 30 1.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: